Despre preotul care-a jurat că va predica doar spontan, sub inspirația Duhului Sfânt...

Într-o carte pe care o citesc, am dat peste o istorioară foarte frumoasă și, bineînțeles, cu tâlc:

Se spune că într-o parohie anglicană, un preot demult nu-și mai pregătea predicile (cum fac și dintre ai noștri...). Era inteligent, vorbea excelent și credincioșii săi erau oameni simpli, la ce mai era nevoie de pregătire? După un timp, pentru că avea ceva mustrări de conștiință, făcu un legământ în fața lui Dumnezeu că va predica doar spontan, bazându-se pe inspirația Duhului Sfânt.
La o vizită neașteptată a episcopului s-a găsit tare încurcat, știind sigur că pe el nu-l va putea duce de nas cu diletantismul bine mascat până atunci, și i-a mărturisit tot. Episcopul a părut că înțelege și a rămas la slujbă. La mijlocul predicii însă s-a ridicat și a plecat.
În biroul parohial i-a lăsat un bilețel: „Te-am dezlegat de legământul făcut!” 
:)) Nice!
V-a plăcut?