O perlă a omileticii românești!

Despre preotul care-a jurat că va predica doar spontan, sub inspirația Duhului Sfânt...

Într-o carte pe care o citesc, am dat peste o istorioară foarte frumoasă și, bineînțeles, cu tâlc:

Se spune că într-o parohie anglicană, un preot demult nu-și mai pregătea predicile (cum fac și dintre ai noștri...). Era inteligent, vorbea excelent și credincioșii săi erau oameni simpli, la ce mai era nevoie de pregătire? După un timp, pentru că avea ceva mustrări de conștiință, făcu un legământ în fața lui Dumnezeu că va predica doar spontan, bazându-se pe inspirația Duhului Sfânt.
La o vizită neașteptată a episcopului s-a găsit tare încurcat, știind sigur că pe el nu-l va putea duce de nas cu diletantismul bine mascat până atunci, și i-a mărturisit tot. Episcopul a părut că înțelege și a rămas la slujbă. La mijlocul predicii însă s-a ridicat și a plecat.
În biroul parohial i-a lăsat un bilețel: „Te-am dezlegat de legământul făcut!” 
:)) Nice!
V-a plăcut?

Cărți deștepte...

Am promis în descrierea blogului că voi sesiza, atunci când voi întâlni, cărți care merită citite. Anul trecut l-am întâlnit pe Jean Sevillia prin cartea „Terorismul intelectual din 1945 până în prezent”. Mi-a plăcut, dar am rămas la o apreciere neîmpărtășită. Anul acesta, datorită tinerilor din grupul de la Parohia Buna Vestire, am intrat în posesia altor două cărți, semnate de același autor, „Incorectitudinea istorică” și „Corectitudinea morală”. După ce-am parcurs-o pe cea din urmă mi-am promis că voi scrie o recenzie. O merită!
Înainte de recenzia făgăduită vă voi oferi spre lectură câteva fragmente pe care le-am simțit importante. Apropo!!!! Omul acesta nu e teolog, e istoric, jurnalist și eseist francez, cu o judecată foarte limpede și realistă. Lucrează la celebrul „Le Figaro”, „Le Figaro Magazine”, rubrica Idei și istorie.

În timp ce noi trăim un atac permanent la valorile morale și valorile neamului, el, francezul J.S., le-a trăit pe toate, iar acum încearcă să tragă un semnal de alarmă asupra capcanei în care a căzut francezul și, de ce nu, societatea franceză în ultimii 40 de ani.
„Demnitatea persoanei, egalitatea între bărbați și femei, respectul celuilalt, ajutorarea celor slabi, înțelesul iertării, toate aceste valori își au sursa în Evanghelii. Credincioși sau nu, dacă vrem să redăm coerența societății noastre, va trebui să ținem seama de originile noastre creștin”. p.190

Nu mai suportăm Biserica în spațiul public, dar nu știm ce punem în locul ei....
„Peste 60.000 de francezi s-ar fi convertit deja la islam. Aceste convertiri sunt deseori radicale. În cartierele unde Biserica nu are nici o autoritate, ele răspund unei nevoi de spiritualitate și de morală. În orice caz, îi determină pe noii fideli să se rupă de cultura lor de origine”. p. 186


Și altele asemenea! Jean Sevillia, Corectitudinea morală, Humanitas, 2007.
Vă invit să citiți o recenzie (nu vă spun dacă e bună sau proastă, poate îmi spuneți voi :)):
http://filme-carti.ro/carti/corectitudinea-morala-cautam-cu-disperare-valori-de-jean-sevillia-3664/

Când studiați!!!

„Când studiați, căutați să înțelegeți mai limpede și mai profund gândul Mântuitorului, străduiți-vă să pătrundeți mai bine semnificația lui și să vedeți legătura lui cu ansamblul tuturor adevărurilor de credință. În plus, nu lăsați nimic din ceea ce ați învățat să rămână o cunoaștere sterilă, ci faceți în așa fel încât să aibă o influență asupra caracterului vostru, asupra sentimentelor voastre și să vă servească drept călăuză în faptele voastre” Sf.Tihon de Zadonsk

4 Motive pentru care Religia trebuie să rămână în școală

Nu voi vorbi în calitate de preot sau de profesor, ci în calitate de părinte, nu voi pretinde că spun ceva nou, original sau revoluționar. Doresc, pur și simplu, să-mi fac părerea auzită și să mă alătur tuturor celor care au o fărâmă de credință în Dumnezeu; să mă alătur celor care gândesc cu mintea lor și nu cu mintea altora. Ultimii ani ne-au dovedit că abordarea politic corectă încurajează dictatura minorității. Dictaturile, că vorbim de majoritate sau minoritate, trebuie evitate cu orice preț, e de la sine înțeles. Ultimii ani ne-au dovedit că libertatea poate fi pierdută în libertate, că democrația poate fi doar un brand care ascunde în spate monștri, că opțiunea îți este luată în considerare în măsura în care convine grupului de influență. Ultimii ani ne-au dovedit că sintagma „pâine și circ” este permanent valabilă și că boala indiferenței dezvoltă cancerul nesimțirii. Și totuși, de ce Religia în școală și nu altundeva? Sunt numeroase motivele pentru care merită să studiem Religia, care ar putea fi expuse aici, dar mă voi rezuma la 4. 

1. Acceptarea celuilalt (toleranța)

Războaiele religioase din sec. al XVII-lea (care-au încetat doar pe hârtie, vezi cazul Irlandei de Nord (Europa) și care astăzi capătă alte forme (Orient), Revoluția franceză și lupta dintre zeița Rațiune și Dumnezeul creștinilor, marxismul și „copiii” lui, acestea și altele au constituit tot atâtea motive pentru a căuta o soluție în depășirea crizelor. Dialogurile ecumenice n-au fost întâmplătoare. Ele au venit pe fondul unor grave crize religioase și confesionale. Au început în Europa și în mai puțin de un secol au cuprins întreg Mapamondul. Educația religioasă, făcută nepătimaș, nu în spirit prozelitist, ci cu dragoste față de Dumnezeu și cu o conștiință vie că „cel care spune că-l iubește pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este” I In.4,5, duce la toleranță. Deși un termen echivoc, trebuie să recunoaștem că e cel mai potrivit când vine vorba de relațiile interrasiale, respectiv interreligioase. Să fie întâmplătoare înfiinațarea catedrelor de Teologia Islamului sau Teologie Ortodoxă în marile universități din Germania, Franța sau Statele Unite (țări preponderant catolice sau protestante)? Nu sunt oare menite să ajute oamenii să se accepte așa cum sunt, să accepte și păreri religioase contrare tradiției lor? Nu e loc să dezvoltăm, dar din punctul meu de vedere, educația religioasă corect făcută și îndeaproape supravegheată (după programe avizate și bine cântărite)ne face mai toleranți.

2.Afirmarea identității religioase

Mulți dintre cei care se consideră persoane tolerante se mint pe ele însele. Incultura, autosuficiența, răutatea, discriminarea pozitivă, bigotismul, fundamentalismul (religios sau laic) etc. nu sunt premizele toleranței, dimpotrivă. Pentru a fi toleranți trebuie să fim cultivați, să ne cunoaștem originile și să-i cunoaștem pe ceilalți. E nevoie de o brumă de cultură umanist-creștină, de o cultură religioasă, de o depășire a prejudecăților ateiste, cum și a celor extremist-religioase. Să înțelegem de ce unii se roagă într-un fel și noi altfel, să înțelegem de ce unii își mărturisesc credința diferit de ceilalți, să acceptăm diversitatea în spiritul binelui comun. Or, educația religioasă tocmai aici duce. Pentru a putea să-i accepți însă pe ceilalți, e nevoie să te cunoști pe tine, lumea din care vii, familia în care te-ai născut, tradițiile populare și religioase ale zonei tale, într-un cuvânt propria identitate. În contextul în care mulți dintre părinți își învață copiii să gândească utilitarist (dezvoltăm doar abilități din ramura disciplinelor realiste sau doar comunicarea în limbi străine, că „acolo” se câștigă mai bineși mai puțin spiritual), în defavoarea spiritului altruist (al deschiderii sincere față de celălalt), aceștia nu vor fi capabili să  spună cine sunt, de unde vin, și ce pot oferi lumii din zestrea lor. Educația religioasă le poate da un sens.

3.Dezvoltarea viziunii inter și transdisciplinare

Dacă mai bine de un secol au fost apreciați și, în unele cercuri, mai sunt apreciați, specialiștii pe un singur domeniu de cercetare, pe o felie, astăzi, din ce în ce mai multe studii indică nevoia unei dezvoltări a abordărilor inter și transdisciplinare. Chiar dacă e greu să recunoască cei care doresc scoaterea Religiei din spațiul școlar, această disciplină este printre puținele care îmbină armonios interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea. În studierea Religiei vei avea parte și de studierea unei părți a istoriei Europei și a Lumii(Istorie, Istorie Universală), a artei europene și orientale, a marilor gânditori europeni și orientali. Pe lângă Istorie, Religia întreține un dialog viu cu Arhietectura, Muzica și Filosofia, iar mai nou cu Fizica cuantică. Câte dintre disciplinele studiate de copii mai dezvoltă atâtea abilități inter și transdisciplinare? Câte dintre discipline mai acceptă un dialog atât de puțin exclusivist?

4.Descoperirea sineului

Oamenii religioși sunt mai puternici. E indiscutabil! Dacă aș spune-o eu ar fi necredibil, dar aceleași ziare, care susțin eliminarea Religiei din școli, citând studii celebre, ne oferă informații vizavi de forța oamenilor religioși. Ancorarea în viitor, prin rugăciune, despărțirea de trecut, prin spovedanie, acceptarea și lupta cu problemele, prin puterea și ajutorul lui Dumnezeu, îl fac pe omul religios capabil să treacă mai ușor prin greutăți. Creștinismul, în forma lui cea mai autentică, te ajută și te învață șă-ți descoperi și vezi adevăratul chip. Chipul celui care poate iubi, respecta, accepta, tolera; Chipul lui Hristos, descoperirea sinelui.

Toate aceste puncte pot fi dezvoltate pe tot atâtea pagini, dar mă opresc aici. Religia trebuie să rămână în școli! Religia nu e un moft al bigoților, creștinii nu sunt bigoți, nici ignoranți (deși mulți bigoți și ignoranți se numesc creștini și ne fac deservicii), Religia este o necesitate, e un cadru de care avem absolută nevoie în cunoașterea și acceptarea celui de lângă noi, în dezvoltarea intelectuală și culturală a oricărui om care se respectă. 

„Este la îndemâna tuturor să fie complicați, dar marea artă este în a găsi calea simplității” Wilhelm Furtwangler

Cuv.Sofronie SAHAROV - despre cuvântarea liberă

„(...)Dacă citești cuvântul după însemnări mai nainte redactate, el încetează de a fi viu”. Cuv.Sofronie, vol.1 Cuvântări duhovnicești, trad.Rafael Noica

Viata Parintelui Constantin Galeriu