După 2009 s-a vorbit cu rost și fără
rost despre Facebook. Unul dintre
cele mai noi canale de socializare/social
networking service (2004)[1], a reușit în
scurt timp să devină lider mondial atât la nivelul membrilor înscriși cât și la
cota de piață, peste 80 de miliarde de dolari. A depășit cu ușurință clasicele,
cel puțin pentru utilizatorii români, Hi5
(2003) [2] și Netlog, a lăsat în umbră tipul de chat Yahoo
Messanger, iar Google, prin platforma sa Google Plus, lansată în 2011, cu toate eforturile depuse, e departe
de a-l devansa. Filosofia de funcționare a fost complexă dar, paradoxal, simplu
de utilizat. A știu foarte bine să împletească web design-ul cu chat-ul, albumul
foto cu galeria video, toate într-o singură carapace, și, pe deasupra, gratis.
Fondatorul, Mark Elliot Zuckerberg, evreu
american, născut în 1984, a cărui avere este estimată la aproximativ 17,5
miliarde de dolari, a făcut în scurt timp istorie, devenind unul dintre invitații
speciali ai Summit-ului G8 din 2011 (semn că pentru securitatea
economică și națională a statelor dezvoltate, Facebook înseamnă mai mult decât un canal de socializare…), sau oaspete
al unor importante întâlniri internaționale pe teme de economie și comunicare.
A constituit chiar subiectul unui film ce-a luat capul de afiș al
cinematografelor în 2011, Saturday Night
Live, lansat în octombrie 2010. Așadar unul din oamenii de geniu ai
mileniului III.
Viteza cu care s-a dezvoltat acest network după 2008 a fost uimitoare,
aspect ce a prilejuit discuții interminabile în jurul rețelei și a inițiatorului. De la forța economică pe care-o
generează și până la intențiile oculte, toate au fost subiecte atinse în presă
și în studii de specialitate. Nici Biserica n-a rămas indiferentă la această
explozie comunicațională. Priza canalelor de comunicare la public a făcut ca
Biserica Ortodoxă din America (singura până la această ora) să discute în
întâlnirea de toamnă din 2011 despre noua provocare a rețelelor de socializare și
să alcătuiască un fel de ghid al utilizării lor de către personalul bisericesc[3]. Semnalul pare
a fi clar, nu se poate să fim indiferenți la noile provocări media.
Să fii indiferent la 4.500.000 de utilizatori Facebook?
În rândurile acestea nu intenționez nici
să fac un istoric al Facebook-ului,
nici să interpretez decumentul BOA
(DcBOA), nici să fac apologia sau incriminarea rețelelor, ci, mai degrabă, să
relev posibilitatea integrării Face-ului
ca instrument TIC în dezvoltarea misiunii Bisericii și în optimizarea
dialogului cu tânăra generație, precum și să semnalez câteva norme de igienă
minimală pentru cei care folosesc acest canal. Dar, mai întâi, să insistăm
asupra motivelor, altele decât cele enumerate până acum, pentru care ne
interesează acest segment informațional.
În România sunt peste 4.676.660
utlizatori Facebook[4]
(populația Macedoniei nu depășește 1,5 milioane locuitori). După statisticile
pe care le avem la îndemână, și care sunt extrem de importante în economia
acestui articol și în motivația lui, segmentele de vârstă, utilizatori ai
rețelei, sunt următoarele: 16%, 13-17 ani, 31% sunt utilizatori cu vârstele
cuprinse între 18-24 ani, 30%, 25-34 ani, 14%, 35-44 ani. Un calcul simplu ne
spune că peste 75% dintre utilizatori sunt tineri și foarte tineri. În aceste
condiții, nu e întâmplător ceea ce subliniează DcBOA: „Popularitatea
rețelelor de socializare și a comunicării digitale crește exponențial. Biserica
nu ar trebui să se dea înapoi de la aceste noi forme media, ci ar trebui să fie
prezentă în ele de o manieră activă”. Ne preocupă cu precădere a doua
propoziție din frază „Biserica nu ar trebui să se dea înapoi de la aceste noi
forme media, ci ar trebui să fie prezentă în ele de o manieră activă”, ea fiind
în fapt cea care justifică întregul excurs.
Aspecte negative și pozitive în Facebook
Despre
canalele de socializare se vorbește cel mai frecvent la modul negativ. Mediile
bisericești indică cu precădere posibilitățile de folosire în scopuri
vătămătoare - și pe undeva justificat. De ani de zile în Occident se desfășoară
campanii de protejare a copiilor, tinerilor adolescenți, grup țintă pentru
pedofili și traficanții de carne vie. Suprasolicitarea funcțiilor internetului
și oferirea ca alternativă activităților recreative în natură, din cauza unei
afundări oarbe, dar inevitabile, a părinților în muncă, i-a făcut pe copii să
exploreze universurile întortocheate și interminabile ale Net-ului și, astfel, să se expună unor pericole reale. Neputând
lasa la o parte riscurile pe care le presupune tentanta lume virtuală, rămânem,
totuși, concentrați asupra interesulului oamenilor Bisericii și asupra
atitudinii pe care aceștia ar trebui să o aibă față de Facebook. Mulți, chiar dacă nu majoritatea, îl tratează maniheic și
unilateral, convinși de te mir ce teorii conspiraționiste sau de pierderea unei
sfințenii, adesea, închipuite.
Însă, dacă
vom privi lucrurile mai atent (și nu ceva nou în ceea ce spun acum) vom vedea
că toate aceste instrumente TIC (Tehnologia Informației și Comunicării) sunt
rele în funcție de scopul pentru care sunt utilizate. Cu alte cuvinte, în
același univers al Internetului încap și icoanele și imaginile cu tentă
erotică, și filmele decente și cele indecente, încap și siturile orthodoxe și
cele sataniste s.a.m.d. dar depinde ce își dorește utilizatorul în momentul
accesării sursei. Nici Facebook-ul nu iese din această logică. Crearea unui cont în această rețea poate să te
ajute sau să-ți împiedice viitoare proiecte. Poți posta pe el informații
trunchiate cu scopul de a manipula și minți, cum, la fel de bine, poți posta
informații de interes comun pentru un grup oarecare, poți posta imagini care
pot fi interpretate împotriva ta (cazul tinerilor mai ales, dar și al
parohiilor) sau care să te ajute în misiune.
Misiune prin intermediul Facebook?
De aceea,
atunci când dorim un „log in Facebook” se impune să avem în vedere cel puțin
două aspecte, și aceasta este a doua problemă pe care o vom discuta. Pe de o
parte ar trebui ținut seama de scopul pentru care creăm contul, iar pe de altă parte să fim atenți
cum ne construim profilul. Desigur, dacă vom căuta motivele pentru care ar fi necesar să creăm un cont Facebook pentru parohia noastră, am putea să ne gândim că ne oferă
posibilitatea de a face gratis lucruri pentru care, dacă am folosi
pretențioasele sit-uri, am plăti sume importante (un domeniu costă în medie 200
lei pe an, în ideea în care spațiul de utlizare este destul de mic). Iar, dacă
m-ați întreba la ce „lucruri” mă refer aș veni cu următoarele exemplificări: prezentarea
istoriei parohiei și a bisericii parohiei așa cum este ea în realitate și nu
cum ar prezenta-o te mir ce jurnaliști într-un articol neprofesionist și
echivoc; prezentarea unor imagini cu pictura din biserică, capelă, centrul
catehetic etc; promovarea monumentelor istorice (creând astfel posibilitatea
integrării parohiei într-un circuit turistic național și european); prezentarea
orarului slujbelor în biserică; promovarea activităților din biserică ca
exemple de bună practică și îndemn la intensificarea misiunii; postarea a
diferite anunțuri de interes general și parohial etc.; sporirea eficientizarii catehizării
prin documentare și articole pe care le putem posta zilnic despre anumite
subiecte folosind platforme de tipul youtube.com; organizarea a diferite
campanii de voluntariat; Scurt spus pentru preotul paroh și pentru parohie
există posibilitatea de a folosi spațiul virtual într-un scop pozitiv.
Funcțiile pe care le oferă (încărcarea de filme, poze, muzică, articole de
popularizare și științifice, comentarii) dau posibilitatea realizării unui
feed-back din partea utilizatorilor interesați. Exemplele pot continua.
Un profil bine gândit te ferește de abuzuri
Pe de altă
parte, nu trebuie uitat cum ne construim profilul/profile. Se pare că cel mai bine, și așa indică DocBOA, profilul
parohiei trebuie să aibă în prim plan biserica și comunitatea și nu adiministratorul
ei, în cazul nostru preotul. Acest lucru îl ferește de atacuri murdare și de incriminări
care ar putea să-i vateme imaginea, întrucât profilul parohiei e public. În caz
contrar, amestecarea privatului cu profesionalul ar putea fi speculate de
persoane rău intenționate iar o interpretare răuvoită ar aduce deservicii
imaginii vieții teologice în ansamblu. Pe de altă parte, tot în acest plan
secund, ar trebui să-i sensibilizăm mai mult și pe credincioșii tineri și
foarte tineri, care au pagini „generoase” unde postează informații „prețioase”
despre ei, adesea intime, și unde pozele personale și de grup abundă. Ce ar
trebui să știe acești utilizatori? În primul rând că o poză deocheată, pusă și
în glumă, îi poate compromite pentru totdeauna imaginea în fața viitorului.
Sunt anumite limite pe care nu ne permitem să le depășim. Să dăm un simplu
exemplu. Firmele de recrutare de personal mai nou caută profiurile intervievaților
pe internet și cu precădere pe Facebook, întrucât
află chestiuni pe care ei nu le-au declarat în CV sau n-au cum să rezulte
de-acolo. Apariția potențialului angajat în poze, unde sticlele de alcool stau
să cadă de pe masă, unde el/ea sunt mai mult goi decât îmbrăcați, în care
pozele redau persoanele în ipostaze jenante care ar putea aduce prejudicii
firmei, îl vor face pe angajator să
renunțe la încheierea unui contract cu acea persoană, chiar dacă profesional
are îndeplinește toate condițiile. Această realitate poate fi transferată ușor
și în lumea bisericească unde recrutarea personalului pentru hirotonie e atât
de importantă și totodată atât de greu de făcut.
Absența noastră întărește prezența lor
În încheiere
simt că se impune să subliniez faptul că aceste platforme de socializare nu au
voie să devină surogate ale întâlnirii interpersonale și ale dialogului față
către față, nici să înlocuiască cateheza duminicală sau săptămânală întrucât nu
au această capacitate. Network-urile
sunt excluse când vine vorba de Sfintele Taine, sunt imposibil de utilizat,
chiar dacă mai nou am auzit de spovedanii on-line,
care nu sunt decât niște abuzuri notorii, niște exagerări blasfemiatoare. Ceea
ce oferă lumea virtuală prin canalele de socializare, sit-uri, blog-uri s.a.m.d
ar trebui văzute ca instrumente de optimizare a misiunii în parohii și nu să
fie respinse ca ceva rău în sine. Nu cred că e productivă o atitudine de
respingere a acestor mijloace de evanghelizare, dar nici una de divinizare a
lor. Presupun multe lipsuri, funcțiile lor nu sunt perfecte, dar există
posibilitatea utilizării lor în scopuri nobile. Așa cum aminteam numărul
utilizatorilor de internet crește de la an la an, iar majoritatea sunt sub 30
de ani. Aceștia sunt consumatorii de știri via Net, filme via Net,
cultură via Net, comunicare via Net etc. În acest caz, o adaptare la
nevoile lor nu poate fi un sacrilegiu, ci un pas înainte și o dovadă de
luciditate. Nu ne vom „da” cu tehnica pentru a fi moderni și la modă, ci o vom folosi
pentru a duce Cuvântul lui Dumnezeu mai departe. Dacă nu umplem noi paginile
din lumea virtuală cu informații sănătoase și bine intenționate le vor umple
alții cu imagini și lucruri vătămătoare.
(articol scris în 2012 pentru Rev.Renașterea, Cluj-Napoca.Am revenit asupra lui încurajat de ceea ce se întâmplă în jurul nostru și cu speranța ca, măcar cei tineri, să înțelegem că preoția, astăzi, presupune tehnici de pastorație infinit mai complexe decât cele de odinioară)
[3] Documentul tradus de Paul Siladi poate fi
găsit pe Situl de Teologie Socială: http://www.teologia-sociala.ro/index.php/biblioteca-tso/documente#boa (1 aprilie 2012).
