Arta cuvântării în Biserică!
Pauca sed bona...
Preocuparea pentru cuvânt și Cuvânt m-au impulsionat să creez acest blog pe care mi-l doresc un instrument, atât în ale comunicării, cât și în ale științei, care să faciliteze comuniunea și comunicarea dintre studenți, respectiv elevi și formatori.
Obiectivul meu va fi acela de a încărca sau indica materiale, studii, recenzii și chiar cărți folositoare dezvoltării aptitudinilor și competențelor viitorului catehet și omilet.
Doamne, decât să luminez o cameră goală, mai bine să nu ard!
Pauca sed bona!
sâmbătă, 12 martie 2016
miercuri, 2 martie 2016
marți, 5 mai 2015
duminică, 19 aprilie 2015
Despre preotul care-a jurat că va predica doar spontan, sub inspirația Duhului Sfânt...
Într-o carte pe care o citesc, am dat peste o istorioară foarte frumoasă și, bineînțeles, cu tâlc:
Se spune că într-o parohie anglicană, un preot demult nu-și mai pregătea predicile (cum fac și dintre ai noștri...). Era inteligent, vorbea excelent și credincioșii săi erau oameni simpli, la ce mai era nevoie de pregătire? După un timp, pentru că avea ceva mustrări de conștiință, făcu un legământ în fața lui Dumnezeu că va predica doar spontan, bazându-se pe inspirația Duhului Sfânt.
La o vizită neașteptată a episcopului s-a găsit tare încurcat, știind sigur că pe el nu-l va putea duce de nas cu diletantismul bine mascat până atunci, și i-a mărturisit tot. Episcopul a părut că înțelege și a rămas la slujbă. La mijlocul predicii însă s-a ridicat și a plecat.
În biroul parohial i-a lăsat un bilețel: „Te-am dezlegat de legământul făcut!”
:)) Nice!
V-a plăcut?
Se spune că într-o parohie anglicană, un preot demult nu-și mai pregătea predicile (cum fac și dintre ai noștri...). Era inteligent, vorbea excelent și credincioșii săi erau oameni simpli, la ce mai era nevoie de pregătire? După un timp, pentru că avea ceva mustrări de conștiință, făcu un legământ în fața lui Dumnezeu că va predica doar spontan, bazându-se pe inspirația Duhului Sfânt.
La o vizită neașteptată a episcopului s-a găsit tare încurcat, știind sigur că pe el nu-l va putea duce de nas cu diletantismul bine mascat până atunci, și i-a mărturisit tot. Episcopul a părut că înțelege și a rămas la slujbă. La mijlocul predicii însă s-a ridicat și a plecat.
În biroul parohial i-a lăsat un bilețel: „Te-am dezlegat de legământul făcut!”
:)) Nice!
V-a plăcut?
vineri, 27 martie 2015
Cărți deștepte...
Am promis în descrierea blogului că voi sesiza, atunci când voi întâlni, cărți care merită citite. Anul trecut l-am întâlnit pe Jean Sevillia prin cartea „Terorismul intelectual din 1945 până în prezent”. Mi-a plăcut, dar am rămas la o apreciere neîmpărtășită. Anul acesta, datorită tinerilor din grupul de la Parohia Buna Vestire, am intrat în posesia altor două cărți, semnate de același autor, „Incorectitudinea istorică” și „Corectitudinea morală”. După ce-am parcurs-o pe cea din urmă mi-am promis că voi scrie o recenzie. O merită!
Înainte de recenzia făgăduită vă voi oferi spre lectură câteva fragmente pe care le-am simțit importante. Apropo!!!! Omul acesta nu e teolog, e istoric, jurnalist și eseist francez, cu o judecată foarte limpede și realistă. Lucrează la celebrul „Le Figaro”, „Le Figaro Magazine”, rubrica Idei și istorie.
În timp ce noi trăim un atac permanent la valorile morale și valorile neamului, el, francezul J.S., le-a trăit pe toate, iar acum încearcă să tragă un semnal de alarmă asupra capcanei în care a căzut francezul și, de ce nu, societatea franceză în ultimii 40 de ani.
„Demnitatea persoanei, egalitatea între bărbați și femei, respectul celuilalt, ajutorarea celor slabi, înțelesul iertării, toate aceste valori își au sursa în Evanghelii. Credincioși sau nu, dacă vrem să redăm coerența societății noastre, va trebui să ținem seama de originile noastre creștin”. p.190
Nu mai suportăm Biserica în spațiul public, dar nu știm ce punem în locul ei....
„Peste 60.000 de francezi s-ar fi convertit deja la islam. Aceste convertiri sunt deseori radicale. În cartierele unde Biserica nu are nici o autoritate, ele răspund unei nevoi de spiritualitate și de morală. În orice caz, îi determină pe noii fideli să se rupă de cultura lor de origine”. p. 186
Și altele asemenea! Jean Sevillia, Corectitudinea morală, Humanitas, 2007.
Vă invit să citiți o recenzie (nu vă spun dacă e bună sau proastă, poate îmi spuneți voi :)):
http://filme-carti.ro/carti/corectitudinea-morala-cautam-cu-disperare-valori-de-jean-sevillia-3664/
Înainte de recenzia făgăduită vă voi oferi spre lectură câteva fragmente pe care le-am simțit importante. Apropo!!!! Omul acesta nu e teolog, e istoric, jurnalist și eseist francez, cu o judecată foarte limpede și realistă. Lucrează la celebrul „Le Figaro”, „Le Figaro Magazine”, rubrica Idei și istorie.
În timp ce noi trăim un atac permanent la valorile morale și valorile neamului, el, francezul J.S., le-a trăit pe toate, iar acum încearcă să tragă un semnal de alarmă asupra capcanei în care a căzut francezul și, de ce nu, societatea franceză în ultimii 40 de ani.
„Demnitatea persoanei, egalitatea între bărbați și femei, respectul celuilalt, ajutorarea celor slabi, înțelesul iertării, toate aceste valori își au sursa în Evanghelii. Credincioși sau nu, dacă vrem să redăm coerența societății noastre, va trebui să ținem seama de originile noastre creștin”. p.190
Nu mai suportăm Biserica în spațiul public, dar nu știm ce punem în locul ei....
„Peste 60.000 de francezi s-ar fi convertit deja la islam. Aceste convertiri sunt deseori radicale. În cartierele unde Biserica nu are nici o autoritate, ele răspund unei nevoi de spiritualitate și de morală. În orice caz, îi determină pe noii fideli să se rupă de cultura lor de origine”. p. 186
Și altele asemenea! Jean Sevillia, Corectitudinea morală, Humanitas, 2007.
Vă invit să citiți o recenzie (nu vă spun dacă e bună sau proastă, poate îmi spuneți voi :)):
http://filme-carti.ro/carti/corectitudinea-morala-cautam-cu-disperare-valori-de-jean-sevillia-3664/
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)

